teatrul naţional timişoara

Primele mărturii legate de existenţa unui teatru la Timişoara datează din 1753 şi se referă la o aşa zisă „întreprindere teatrală”, după modelul celor de la Viena şi Bratislava, care mijlocea reprezentaţiile unor trupe teatrale germane şi maghiare, pînă în 1765 adăpostită într-o încăpere amenajată special pentru teatru în Primăria ilirică (Primăria Administraţiei ilirice, sau „rasciene” de care ţineau cartierele cu populaţie ortodoxă ale Timişoarei). După 1872, ca urmare a unificării Primăriei germane cu cea ilirică, întreaga clădire (situată pe str. Gh. Lazăr) a fost transformată în acest scop.
Construcţia actualei clădiri, numită Palatul Culturii, începe în 1871 după planurile arhitecţilor vienezi Helmer şi Fellner, celebri pe teritoriul fostului imperiu austro-ungar pentru teatrele realizate la Budapesta, Viena, Oradea, Cluj, Odesa, Cernăuţi etc., şi este terminată în 1875, fiind parţial finanţată de administraţia oraşului. Inaugurarea se face la 22 septembrie 1876. În prima sa formă, clădirea adăpostea o sală de spectacole (actuala sală a Teatrului Naţional Timişoara şi a Operei Naţionale Timişoara, respectiv scena, magaziile, anexe administrative şi cabine), un han şi, în jur, dispuse simetric, spaţii comerciale.
La 20 aprilie 1880 are loc primul incendiu care devastează clădirea. Teatrul, fiind societate pe acţiuni, intră în faliment. Este cumpărat de către autorităţi care se ocupă şi de refacerea sa. Întrucît fondurile alocate investiţiilor sînt insuficiente, se recurge la sprijinul particularilor. În schimb, administraţia oferea proprietatea „vecinică” asupra a douăzeci de loje, cu drept de moştenire. Mai tîrziu, în înţelegere cu proprietarii, acestea sînt răscumpărate.
Reconstrucţia, terminată în 1882, respectă forma originală a faţadei stil Renaissance, în ton cu clădirile alăturate.
După cel de-al doilea incendiu, care are loc în 1920, rămîn intacte doar aripile laterale. Lucrările de refacere a clădirii încep în 15 iulie 1923, după planurile arhitectului Duiliu Marcu.
La 15 ianuarie 1928, actorii Teatrului Naţional Craiova prezintă la inaugurarea clădirii refăcute a teatrului, spectacolul  Trandafirii roşii  de Zaharia Bârsan.
La 18 octombrie 1945, Ministerul Artelor aprobă înfiinţarea primului teatru profesionist din Timişoara care se va deschide publicului de Crăciun, sub direcţia artistică a celebrei actriţe Lilly Bulandra. În 1966, teatrul îşi schimbă titulatura de Teatru Muncitoresc al Poporului în Teatrul de Stat „Matei Millo”, iar în 27 ianuarie 1971, prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri, accede la rangul de Teatru Naţional.
Pînă în 2007, Teatrul Naţional a activat exclusiv în Palatul Culturii, împărţind sala de spectacole cu Opera Naţională. În 2008, instituţia obţine din partea autorităţilor locale fosta Sală de Sport nr. 2, un edificiu aflat într-o stare avansată de degradare pe care îl recuperează pentru teatru. Inaugurarea Sălii 2 a Teatrului Naţional Timişoara în 25 ianuarie 2010 marchează cel mai important pas din istoria instituţiei după înfiinţarea aceesteia în 1945, iar publicul beneficiază astăzi de cea mai performantă sală de teatru din România. De asemenea, la finele anului 2009, Teatrul Naţional Timişoara deschide o sală studio în interiorul Palatului Culturii, Studio 5.
În prezent, Teatrul Naţional Timişoara pune bazele primului Centru European de Antropologie Multiculturală a Artelor Spectacolului, care va fi deschis odată cu finalizarea lucrărilor de recuperare a fostei Sinagogi din cartierul Fabric, spaţiu cedat Teatrului Naţional Timişoara de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România în 2009.